Vama Veche

Nici acestea nu sunt realizate de mine .

Freedom starts in May :)

Fotografiile acestea nu sunt realizate de mine.

Util şi drăguţ :D

Din filă în filă sau mai bine zis din link în link am găsit asta .. Mi-a plăcut şi am spus să vă arăt şi vouă

Well...vorbeam acum câteva zile cu un prieten pe care nu l-am mai văzut de mult timp şi am fost şocată când mi-a povestit motivul pentru care a ales el un anume candidat la preşidenţie. Dar mai apoi am realizat că nu e singurul, că mulţi dintre voi în situaţia lui aţi fi ales banii şi aţi fi dat cu piciorul unui privilegiu atât de important pentru o sută sau două de lei. Nu facem decât să ne plângem că nu trăim bine dar nu ne respectăm ţara şi nu ne respectăm valorile.
Şi aş putea continua la nesfârşit dar nu asta era ideea postului acesta. Vreau doar să vorbesc de faptul că nu ne respectăm pe noi dar pretindem ca nemţii, francezii sau alte popoare să o facă. Păi cum naiba? Şi ca să revin la întâmplarea care a determinat acest post.. Voi pentru ce sumă v-aţi vinde ţara şi toată truda bunicilor sau străbunicilor voştri? Cât de important este pentru voi un drept constituţional ? Şi până la urmă cât de importantă este pentru voi libertatea, atunci când nu aduce niciun profit?

Mulţumesc de ascultare, să aveţi o zi bună :P.

Tristan Tzara – Tristeţe casnică

În sămânţă de crini
te-am înmormântat senin
ne-am iubit în clopotniţe vechi
anii se distramă
ca dantele vechi.

te caut pretutindeni Doamne
dar tu ştii că-i prea puţin
te-am înmormântat în noiembrie
când se duceau şcolăriţele la prânz
n-au ştiut că erai în căruţă
că ar fi plâns.

cum se rostogolesc stăvilarele învinse
a doborât durere în părinţi
de hârtie, carnea ta bătrână
cum să fie? – galbenă şi tristă
şi te-am iubit în vioara buneicuviinţi.

toamna şi-a lăţit în ţară rana
s-a descheiat încet la sâni
şi-o să-şi descheie mai departe haina
ca vioara bărcii ruptă din stăpâni
o să-şi descheie-n trup de sânge carnea
care mă cheamă.

ne-am plimbat de-atâtea ori pe dig
prin vântul care aduce corăbii văruite
şi înfige în cenuşă de plămâni cârlig
dar digul e cărarea melcului
din inima Domnului.

gândurile mele se duc – ca oile la păscut – în nesfârşit
plâng în fluier pe câmpie triste părţi de biografie
mă înec în deznădejde de fenomene seismice
şi pe străzi aleargă vântul ca un câine fugărit.

II

astrologii au întâlniri tăinuite
într-una din cămările împărăteşti ca fagurele de miere
unde fac viitorului întâmplări pregătite
să tălmăcească dragostea în durere.

III

calul mănâncă şarpele nopţii
grădina şi-a pus decoraţii de împărat
înstelată rochie de mireasă – lasă
să-ţi omor în infinituri, noaptea, carnea credincioasă

nebuna satului cloceşte măscărici pentru palat.

Noaptea spală oraşul

de toate violurile şi desfrânarea .

Pune în loc un pic de rouă

şi răcoare.

Un ‘Bună Dimineaţa’ grăbit,

aici şi acolo..

Pentru ce aleargă toţi?..

Lucian Blaga – Amintire


Unde esti astazi nu stiu.
Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastra.
Alunec în amintire, e-asa de mult de-atunci.
Pe culmile vechi unde soarele iese din pamânt
privirile tale erau albastre si-nalte de tot.
Zvon legendar se ridica din brazi.
Ochi atotintelegator era iezerul sfânt.
În mine se mai vorbeste si astazi despre tine.
Din gene, ape moarte mi se preling.
Ar trebui sa tai iarba,
ar trebui sa tai iarba pe unde-ai trecut.
Cu coasa tagaduirei pe umar
în cea din urma tristete ma-ncing.

Scriam ... pe un 10 mai acum câţiva ani ....

Vreau o viaţă care să încapă în câteva cutii şi două valize burduşite. Şi vreau să trăiesc într-un mic orăşel englezesc.

Vreau să cunosc Indonezia.

Merg ziua pe stradă şi întâlnesc numai animăluţe cu ochi mici, negri şi trişti şi toate parcă mă salută.Vreau un adăpost de animale care să crească, să sădesc iubire şi încredere în ele şi apoi să le găsesc un cămin în care ele să fie actorul principal.

Vreau...

Motiv?

Starea sufletească, nevoia de a comunica sau de a face o schimbare, sau poate infulenţa amicilor,cum probabil se gândesc unii, m-a făcut să revin la ideea blogăritului. Impulsul de moment fără un scop stabil sau o promisiune a cursivităţii s-a concretizat în aceastră pagină virtuală.
Acum, vreau să împart asta cu voi.